Cautare
 
 

Rezultate pe:
 


Rechercher Cautare avansata

Flux RSS


Yahoo! 
MSN 
AOL 
Netvibes 
Bloglines 


Ultimele subiecte
» Caut loc de munca in Suedia
Lun Noi 14, 2016 10:33 am Scris de Stefanel Stefan

» Informatii - cautare: munca, jobb, serviciu in Suedia
Lun Noi 14, 2016 8:16 am Scris de Stefanel Stefan

» AutoServiceklass AB
Sam Noi 05, 2016 12:01 pm Scris de AutoServiceKlass AB

» Caut chirie în Gothenburg
Joi Noi 03, 2016 6:35 am Scris de sveatoslav

» Numere personale in Suedia (personnummer)
Sam Oct 29, 2016 10:09 pm Scris de Ionescu

» sofer in suedia
Joi Aug 11, 2016 9:49 am Scris de cocoshel

» Drept de sedere in Suedia pentru pensionari
Joi Aug 04, 2016 2:12 am Scris de cocoshel

» Oportunitate profesionala - Suedeza
Mar Aug 02, 2016 3:34 am Scris de OanaS

» Oferta job in Go:teborg
Vin Iul 29, 2016 9:43 am Scris de gizuca

Cine este conectat?
In total sunt 7 utilizatori conectati: 0 Inregistrati, 0 Invizibil si 7 Vizitatori

Nici unul

[ Vizualizeaza toata lista ]


Recordul de utilizatori conectati a fost de 103, Vin Ian 07, 2011 6:53 am
Reclama ta aici

Pe malul raului Styx

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Pe malul raului Styx

Mesaj  brigadir la data de Joi Apr 26, 2012 7:22 am

Alerga. Ba nu! I se parea ca alearga. Vantul ii misca pielea fetei schimonosind-o cu rapiditate. Cateodata aveai chiar senzatia ca rade dar era doar o grimasa trecatoare ca, imediat dupa aceea sa-i transforme fata intr-o masca tragica, trista sau schimonosita de durere. Nu mai stia... era vantul cel care dadea expresie acelei fete sau sufletul golit in care urletul lupilor care il haituiau din spate suna amplificat, strident, cu ecou.

Alerga... cel putin asta era senzatia pe care i-o dadea zapada spulberata in jurul sau si lacrimile care nu apucau sa-i curga pe obraji ci se spulberau cu o viteza ametitoare in urma sa.

Si lupii... daca nu ar fi lupii... Doamne. Nu-i vedea. Nici nu indraznea sa se uite in spate. Oricum nu ar fi vazut nimic. Dar stia ca sunt acolo... in noapte. Le simtea pana si respiratia grea in spate si ochii injectati de sange care-i sfredeleau ceafa. Si coltii... off, coltii aia de sute de Cerberi.

Cazu... voia sa se ridice dar nu putea. Inchise pleoapele... "Oare asa sa arate iadul?. Nu cred! Se zice ca e fierbinte. Hmm... dar e fierbinte... de rece..."

Dupa un timp... lung cat o viata de om... deschise ochii. Era cald... sufocant de cald. Transpirase abundent si gavanele ochilor se umplusera de transpiratie sau... lacrimi? Nu mai conta. Era intins pe spate, cu capul putin ridicat de perna soioasa care se lipise parca de ceafa lui.

Incet, incet disparu si ceata care-i impiedica vederea. Un zambet, mai mult o grimasa de durere ii schimonosi fata. Pe peretele din barne din fata patului pe care linceazea barbatul dansau umbre proiectate de lumanarea oarba asezata la capataiul acestuia. "A fost un cosmar" - gandi el. "E de-a dreptul comic sa te trezesti dintr-un cosmar si sa aterizezi in altul. Mai bine nu ma mai trezeam"...

Era pe moarte...

- Dupa cum vad procesul a si inceput deja. Te alearga fantomele trecutului pana si in vis - spuse o voce. Si un ras strident si rautacios intrerupse pentru o clipa urletul viscolului de afara.

Aaa... da. Pentru moment bolnavul uitase de musafirul sau. Isi intoarse cu un efort greu privirea de la peretele din fata sa si continua sa-si studieze musafirul nepoftit.

Era un tip plin de contraste. Figura distinsa si serioasa contrasta cu ochii aceia jucausi si ironici... uneori malefici. Parul ingrijit si fata incadrata de o barba taiata ca un gazon de conac boieresc, de culoare alba te-ar putea insela. Pielea si constitutia fizica insa spuneau altceva. Nu era un mosneag. Mai degraba un barbat in puterea varstei cu barba si parul albit de timpuriu.
Insa cel mai izbitor contrast il facea toga aia romana de un alb imaculat si placut cu cizmele negre nemtesti de oberfuhrer, cu tinte de metal in talpa.
Stand tacticos picior peste picior, asezat pe scaunul saracacios de lemn, parea o figura aproape comica datorita acestor contraste. Ar fi fost comic daca nu erau tintele alea din talpa cizmei ridicate in aer si care ranjeau la bolnavul muribund ca si o gura de lup fioros.

- Aaasa... sa revenim la oile noastre. Ce ziceam? Aaa... da. - si musafirul isi apuca creionul bifand din nou ceva in caietul pe care il tinea in mana stanga. Si zici ca ai taiat multi copaci uscati la viata ta. Nu? E bine dar... te-ai gandit macar o secunda cati copaci tineri ai distrus cand acesti arbori grei au cazut? Te-ai gandit la toate vietuitoarele si insectele nevinovate strivite in cadere? Ca sa nu mai spun de ciuperci si alte plante la fel de folositoare...?

"Asa e" gandi bolnavul. "Are dreptate, nu m-am prea gandit dar... copacii aia uscati si nefolositori acopereau lumina soarelui. Ori plantele acelea si celelalte vietuitoare oricum nu se puteau bucura de aceasta binefacere. Era un chin pentru ele si... mai devreme sau mai tarziu ar fi murit ori ar fi ramas la fel de pipernicite." Dar nu avu putere sa isi spuna gandurile cu voce tare... nici nu mai voia de fapt. Voia ca totul sa se sfarseasca o data. Era deja prea mult.

- Hmm... da. Lumina soarelui, alea, alea. Mmm... bine - exclama enervat musafirul. Si bifa din nou ceva in caietul sau. Cu naduf parca...

Se pare ca-i putea citi gandurile bolnavului.

- Cum ramane cu lupii cei sangerosi si pradalnici? In loc sa-i extermini ai ales chiar sa le faci treaba si mai usoara si sa ii ajuti ucigand cu mana ta animalele bolnave si neajutorate. Sau "mistretul cu colti de argint" pe care l-ai ingrijit si i-ai oblojit ranile chiar daca nu mai avea nici o sansa sa supravietuiasca? In timp ce "printul din Levant" a ramas parasit in tufisuri si a murit din cauza ranilor. Era semenul tau, aproapele tau pe care l-ai neglijat si pe care puteai sa-l salvezi daca voiai. Dar tu nu... nuuu... ai ales bestia. Eiii... mai poti sa spui ceva?
Ultimele cuvinte ale musafirului, din cabana de lemn ingropata in zapada, rasunara ca si un clopot spart de biserica. Pe podeaua de lemn din fata acestuia cadeau picaturi de scuipat in timp ce acesta vorbea.

"Offf lupii... hmmm" - gandi omul. "Lupii mei, fratii mei... copiii mei"... si un zambet slab ii straluci pe fata. "Ce stii tu straine? Daca ei... "doftorii" padurii nu ar fi fost se alegea dracu de toate animalele padurii. Bolile le-ar fi decimat pe toate. Vietatile slabe erau un pericol mai mare pentru turme decat ceilalti pradatori. Iar printul si mistretul "cu colti ca argintul"... ce sa-ti spun eu tie ca oricum nu poti sa intelegi? Mistretul acela avea un scop precis in viata. Un scop nobil ca orice vietuitoare fara patimi murdare. Un supravietuitor in toata puterea cuvantului. Singura lui vina era ca exista. Si atat! Printul? El era un vanator pe care nu il interesa vanatul in sine.
Mistretul, ca prada, era incununarea tuturor aspiratiilor acestuia. Punctul tragic in care vanatoarea se termina si incepe un alt zbucium.
Printul a murit fericit si asa si voia sa ramana. Sus pe culme... in plina vanatoare si cu prada cazuta la picioarele lui. Dar ce stii tu? "

- Hahahahahaha... rase strainul. Bine mah... eu mi-am cam terminat treaba pe aici. Si acum sa ti-o spun p'aia dreapta: n-am venit sa te iau cu mine... inca:)
Eu sunt un simplu slujbas de birou si fac ce mi se ordona. Trebuia sa fac un raport si sa demonstrez sefului ca inca nu ti-a sunat ceasul si ca inca mai ai "neshte" treburi de rezolvat. Eu i-am spus ca astia ca tine sunt un rau necesar dar el nu... si nu ca, cica "sa-i demonstrez". Ehhh... am aici toate dovezile. Si isi batu multumit si razand caietul cu podul palmei.

Se ridica incet de pe scaun, se indrepta catre usa, lua coasa rezemata de perete pe care o arunca pe umar si spuse deschizand usa:

- Hasta la vista baby! I-ll be back!... si iesi razand. Am sa iau pe altcineva in locul tau... hahaha...

Omul ramase incremenit in pat. Uitase sa-si mai inchida gura cascata de uimire. Credea ca visase dar afara inca se mai auzea o voce care se pierdea in noapte, fredonand acompaniata de viscol:

- Fluturas nu mai ai aripioareeee... Domnul coontee ti le-aa retezaaaat... Fluturas nu mai ai... hahahaha.....

In cele din urma bolnavul tasni din pat. Uitase ca in urma cu cateva minute nu putea nici sa vorbeasca. Bucuria, ura, nervii intinsi la maxim... nu stia ce anume ii dadeau acea putere.

Se indrepta in fuga spre oglinda mare din hol bombanind in piept:

- Pana si moartea e neserioasa. Firar al dracu' de birocrati ca si pe lumea ailalta e plin de ei...


Ajuns in fata oglinzii se ingrozi. Cele cateva saptamani in care fusese tintuit la pat il transformasera intr-un cadavru viu. Barba ii crescuse de doua degete si ochii ii intrasera adanc in orbite.

Fu intrerupt din "contemplare" de zgomotul usii care se dadu de perete. In prag statea Helga, sotia sa care, la vederea lui, scapa plasele cu mancare pe jos.
Statea intepenita cu gura in forma de O si ochii pregatiti sa-i plonjeze din cap.

- Cum?... Ce...? , reusi ea sa ingaime. Cum te simti dragule? Doamne ce minune... doamne Dumnezeule ce miracol.

Dupa un timp indelungat femeia reusi sa-si revina si incepu sa adune portocalele de pe jos, painea si celelalte lucruri. In tot acest timp turuia fericita incercand sa-si dea seama ce anume se intamplase. In fiecare zi cand se intorcea acasa se astepta sa-l gaseasca trecut in lumea dreptilor. Nici nu mai iesea asa de des din casa, de frica sa nu fie langa el cand...
Iesea doar cand trebuia neaparat.

Intr-un tarziu se mai linisti si incepu sa vorbeasca aiurea... despre lucruri neinsemnate. Nu se mai putea opri. Se temea ca daca tace se va trezi din vis.

- Stii iubitule casa de la colt? Aia parasita? Ehh... Nu mai e parasita. S-a mutat cineva acolo. A iesit la poarta un domn si m-a salutat cu respect. Un domn bine... foarte amabil si destul de tanar cu toate ca avea barba si parul albite de timpuriu.

El... ciuli urechile...

- M-a salutat, l-am salutat si am intrat putin in vorba. Foarte simpatic, spuse ea zambind. Dar putin ciudat. Ce zic eu? Putin mai mult, rase ea. Stii... era imbracat cu o toga romana alba dar in picioare avea niste cizme din alea grele cum au soldatii.

El... se prinse de perete sa nu cada...

- Ciudat om, mai adauga ea. Cand ne-am despartit a strigat in urma mea: "Doamna... lasati-o mai incet cu tigarile alea. N-ati citit ce scrie pe pachet?"... Ce om, dom'le... rase femeia.

Si atunci EL... se ghemui la pamant de parca tavanul i-ar fi cazut in cap...






brigadir
Admin

Numarul mesajelor : 121
Data de inscriere : 28/05/2009

http://brigadir.suediainfo.se/

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum